De o săptămână se anunță că un val de frig ne va lovi în weekend. E un lucru fascinant precizia predicțiilor meteo din ultimii ani, mă fascinează spațiul, oamenii din spațiu și sateliții care ne observă planeta, de asemenea mă fascineză cam orice obiect zboară pe cer, cu tot răul meu de înălțime.
Să revenim la frig! Ne-a lovit, și nu oricum, ci cu o ploaie care s-a transformat peste noapte în ninsoare. Matei s-a trezit la 7 și a exclamat fericit: “Uite, tati, zăpadă!” iar eu m-am îmbrăcat, am pus mâna pe aparatul foto și am ieșit în curte să prind primăvara sub zăpadă. Și ce bucurie!
De obicei mă întristau ninsorile târzii care compromiteau producția de cireșe sau caise (cam singurele de interes pentru mine încă de copil – aveam un cireș de mai pe care îl păzeam primăvara ca pe o bijuterie, pentru că făcea cele mai zemoase, dulci și mari cireșe pe care le-am mâncat vreodată), însă anul acesta ninsoarea de azi mi-a produs o bucurie neașteptată. No mixed feelings, doar bucurie pură. A fost prima iarnă în care la noi în zonă nu a nins deloc și m-am bucurat ca un copil de o ninsoare venită pe 23 M A R T I E.
Vă las mai jos câteva imagini cu minunata ninsoare de pe florile de martie. Sper că nu au suferit prea mult deoarece la prânz deja nu mai era pic de zăpadă. Sper să avem și anul acesta cireșe zemoase!
Cu drag,
Anca
